

                            O, RAMII



          "O, ramii, ramii la mine,

          Te iubesc atit de mult!

          Ale tale doruri toate

          Numai eu stiu sa le-ascult;



          In al umbrei intuneric

          Te asaman unui print,

          Ce se uit-adinc in ape

          Cu ochi negri si cuminti;



          Si prin vuietul de valuri,

          Prin miscarea naltei ierbi,

          Eu te fac s-auzi in taina

          Mersul cirdului de cerbi;

          

          Eu te vad rapit de farmec

          Cum ingini cu glas domol,

          In a apei stralucire

          Intinzind piciorul gol



          Si privind in luna plina

          La vapaia de pe lacuri,

          Anii tai se par ca clipe,

          Clipe dulci se par ca veacuri."



          Astfel zise lin padurea,

          Bolti asupra-mi clatinind;

          Suieram l-a ei chemare

          S-am iesit in cimp rizind.



          Astazi chiar de m-as intoarce

          A-ntelege n-o mai pot...

          Unde esti, copilarie,

          Cu padurea ta cu tot?



                    (1879, 1 februarie)





.

